~Thinking…~

Azi… o zi ciudata in multe privinte. Mi-am dat seama ca cei pe care crezi ca ii cunosti iti sunt de fapt aproape straini, iar cei ce te ajuta sau, din contra, iti pun bete in roate sunt cei de la care te astepti mai putin.

 

Lasand asta la o parte, ceva din jurnalul meu personal:

Mergeam singura pe strada pe care obisnuiam sa ne plimbam noi. Parea atat de lunga, nesfarsita fata de clipele cand eram cu tine, cand parea scurta, mult prea scurta. Ma uitam in stanga si in dreapta si eram surprinsa de faptul ca nu mai recunosteam aproape nimic. De obicei nu ma plimbam pe acea strada decat cand eram cu tine… Primavara schimbase multe, dar nu chiar atat de multe. Eu probabil nu recunosteam strada din cauza faptului ca atunci cand eram cu tine nu vedeam altceva decat pe tine. Nu vedeam nimic din jurul meu; singurele lucruri pe care le vedeam erau pasii nostrii pe trotuarul prafuit, zambetul tau si picaturile de ploaie in zilele ploiaose. Picaturile de ploaie ce formau o perdea subtire, ca de voal, intre mine si ochii tai mari, caprui. Picaturile de ploaie pe care le vedeam, dar nu le auzeam batand darabana pe asfalt, fiindca tot ce auzeam si tot ce voiam sa aud era vocea ta.

Acum, privind in urma imi dau seama cate am avut si cate voi pierde daca nu te voi mai avea pe tine langa mine…

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s