~The past~

Ploua. Din nou. Peisajul pare trist, dar eu sunt vesela. Ploaia imi readuce in minte amintiri de mult adormite; amintiri fericite: zambetul, ochii, … EL. Dar in acelasi timp, ploaia le si sterge din mintea mea, facand durerea mai suportabila. Imi aduc aminte cat de repede s-a petrecut totul, cat de repede s-a sfarsit… Si imi doresc sa intru in amintiri si sa raman acolo pentru totdeauna, bucurandu-ma de ele.

Ba nu. Nu asta e ceea ce imi doresc de fapt,… nu imi doresc sa le patez si oricum stiu ca nu mi se va mai parea la fel de special de vreme ce am mai trecut o data prin asta. Ceea ce imi doresc de fapt este sa revina fericirea; sa vina ea la mine, in zilele noastre, nu sa trebuiasca sa dau timpul inapoi cautand-o. De fapt imi doresc sa trec mai departe. Asa cum se intampla mereu, cand se termina suferinta vine din nou fericirea… Asa l-am cunoscut pe EL, iar acum trebuie pur si simplu sa uit, sa trec peste; un lucru teoretic imposibil, dar m-am obisnuit deja cu imposibiliatea; m-am obisnuit deja sa o transform in posibilitate. Poate ca ce va urma va aduce din nou fericirea in viata mea. E un lucru bun, dar in acelasi timp ma si tem. Cu cat fericirea e mai mare, cu atat suferinta de dupa e amplificata. Aceasta balanta chinuitoare imi transforma sperantele in scrum si ma face sa ma gandesc ca pana la urma nu am sa scap de durere. Tot ce pot face e sa invat sa o controlez.

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s