~Sfarsit de drum~

Tic, tac, tic, tac…

Timpul se scurge nestingherit lasand monotonia sa-si faca aparitia si dand gandurilor ocazia de a-ti umple mintea. Si ma gandesc… Ma gandesc la o persoana draga mie. Ma gandesc ca iubesc un suflet, ce in curand nu va mai fi printre noi, lucru care se va intampla, din pacate, inevitabil. Si ce poti face in afara de a sta ca un adevarat prost pana in momentul in care vei afla stirea, acea stire care iti va umple ochii de lacrimi… lacrimi de tristete si regrete ca nu ai putut face nimic. Fiindca ce poti face cand o persoana e foarte bolnava, suferind? Stiind ca boala nu are remediu si chiar daca ar fi avut acum e prea tarziu? Sa stii ca sfarsitul e atat de aproape…

Atunci ce poti sa faci? Sa te rogi ca persoana respectiva sa mai traiasca doar ca sa prelungesti suferinta acesteia si momentul pana cand obrajii iti vor vi imbratisati de picaturi de tristete? Sau sa te rogi sa moara doar ca sa-i alungi suferinta? Nu. Nu poti sa faci nimic; nimic in afara de a sta si a astepta inevitabilul, legat de maini si picioare, neputincios. E atat de absurd, prostesc, monoton si parca murbid, inacat te intrebi: Chiar asa e viata? Asa e sfarsitul?

“Toate zilele merg catre moarte, dar numai ultima ajunge la ea.”        Montaigne

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s