~Dear V.~

Stim cu totii cat poate fi viata de complicata, chiar intortocheata. Cu totii ne framantam, uneori, din motive atat de ‘minuscule’, incat dupa, cand ne amintim de acele lucruri incepem sa radem. Dar pe moment, acele amanunte ce par nesemnificative pentru altii, pentru noi par a fi o adevarata drama. Si ce poti face atunci? Sa stai singur, sa te framanti, sa sucesti problema pe toate partile pana simti ca inebunesti? Nu. Desi asta e calea, pe care, din pacate o alegem majoritatea dintre noi.

De teama sau, uneori poate chiar rusine, incercam sa tinem totul inauntrul nostru, acele ganduri ce te bantuie la fiecare pas inghesuite in mintea noastra. Uneori, un prieten cu care sa vorbesti pare cea mai bune solutie; alteori vrei doar sa te refugiezi intr-o linistite completa pentru a-ti ordona gandurile  si a te calma. Dar cert e ca nimeni nu te poate ajuta cat timp tu nu accepti ajutorul.

Atunci cand ti-e greu, iar lucrurile te depasesc si nu mai suporti, simti nevoia sa renunti. Dar nu e tocmai cea mai buna cale. Fiindca dupa, te vei intreba necondionat ce s-ar fi intamplat daca ai mai fi ramas in joc; daca ar fi fost mai bine. Cu totii simtim, la un moment dat, nevoia de a renunta. E cel mai usor lucru pe care poti sa il faci. Dar continuand lupta iti demonstrezi tie si celor din jurul tau ca esti puternic, suficient cat sa infrunti o perioada mai grea.

Am cam lungit acest post, dar ideea de baza este ca nu trebuie sa renunti din orice fleac. :)

5 Comments

  1. Imi place mult postul asta. Ma regasesc complet in el. Deobicei aleg calea grea, si incerc sa analizez bine problema si tin in mine, cu toate ca de multe ori din orgoliu refuz sa cer ajutorul desi stiu ca e in dezavantajul meu. Insaaa te voi contrazice la o afirmatie : “Si ce poti face atunci? Sa stai singur, sa te framanti, sa sucesti problema pe toate partile pana simti ca inebunesti? Nu. Desi asta e calea, pe care, din pacate o alegem majoritatea dintre noi.”. Nu, calea aceasta nu e cea care majoritatea o alege, nu pot sa-ti dau dreptate, pt ca deobicei oamenii care au un caracter mai inchis, prezinta un temperament cu tendinta intrinseca, si cei carora le place sa gandeasca acea problema, s-o analizeze (care sunt in nr mai mic decat cei care renunta la problema sau pur si simplu nu-i intereseaza si o iau la “misto”, fara sa le pese catusi de putin). Deci asta e parerea mea si chiar am intalnit oameni care nu-si iau in serios problemele, fara a da dovada de responsabilitate pentru actiunile lor. Inca o data bravo pt post.
    P.S. CINE E ACEL “CINE CREZI TU”:))

    • Mda, poate ca ai dreptate in legatura cu acel paragraf. Doar ca sunt tousi unii care chiar asta fac si, din pacate, si eu am facut asta uneori. De putine ori, ce-i drept, dar s-a intamplat… Atunci cand, spre exemplu, habar n-am cum sa rezolv anumite lucruri stau si ma framant cu orele… =]]

      P.S.: Acel “CINE CREZI TU” e un prieten :)

  2. E cumva acel cineva pe care il stie si Andrah correct?? Si stiu exact despre ce ii vorba dar ei bine nu vreau sa scriu aici pentru ca cu toate ca nu il cunosc nu imi place sa fac lumea de ras cu toate ca el a facut cva de genul….. mrg, sa nu dam toate cartile pe fata …. ;)
    Oricum scuze pt post, mai bine te sunam cand mi-am dat seama……

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s