~Winter feelings~

Weekend, in sfarsit! Dupa o saptamana plina, agitata si foarte rece, faptul ca e vineri mi-a inseninat ziua. Astazi a nins. De mult nu a mai nins cu asa fulgi gigantici si, de fapt, de mult nu a mai nins… iar acum a nins cat pentru o iarna intreaga.

Drumul de la scoala pana acasa a fost un razboi corp la corp contra vantului si a fulgilor de nea care imi intrau drept in ochi. Asteptam cu nerabdare momentul cand aveam sa intru pe usa casei, sa ma scutur de zapada, sa ma ascund sub patura mea si sa beau o ciocolata fierbinte. Si asta s-a si intamplat. Ma simteam bine sa privesc pe fereastra cum cad fulgii fara sa le simt atingerea incredibil de rece. Incetul cu incetul, privind peisajul de afara s-a trezit in mine melancolia, sau, mai bine spus, nostalgia. Mi-a venit in minte iarna de anul trecut, aceea pe care nu o voi uita niciodata. Si asa  m-am trezit scriind in jurnal.

                                  Pagina inzapezita de jurnal

De trei sferturi de ceas incerc sa gasesc un alt subiect de devorat pentru mintea mea pierduta printre amintirile in nuante de sepia, de mult apuse. Incerc zadarnic sa trec peste, sa nu pun la suflet, sa nu ma concentrez eu insami pe acele fotografii mintale ale celor mai pretioase clipe din acea iarna. Dar nimic nu putea sa impiedice mintea mea sa isi deruleze filmul pana la capat si sa imi infatiseze fiecare clipa fericta din acele momente. Imi amintesc atat de limpede unele lucruri de parca s-ar fi intamplat ieri. Imi amintesc ziua in care ninsese puternic, iar vantul era precum o mie  de ace care iti intepau pielea. Zgribulita de frig, am intrat in incaperea care parea un cuptor incins pentru mine, chiar daca probabil nu erau mai mult de 10 grade. Eram inghetata, dar cand l-am vazut pe el zambind in fata mea, m-am incalzit brusc si am uitat, de fapt, ca imi fusese vreodata frig. L-am salutat cu o voce aproape soptita datorita faptului ca pana si vocea imi inghetase. Mi-a raspuns si m-a poftit sa ocup loc langa el.

La plecare ne-am zambit iarasi in timp ce ieseam afara. Vantul ma izbi in fata cu toata puterea de parca cineva imi trasese o palma. El ma saluta si pleca. L-am privit cum se indeparteaza si se pierde in albul stralucitor ce acoperea absolut tot ce era in jur.