~Apus de soare~

Stau. Inspir natura. O simt. O traiesc.
E liniste. Mult prea liniste fata de mediul in care ma obisnuisem sa stau; mult prea liniste fata de zbuciumul mintii mele. Fosnetul frunzelor ma trezeste periodic din starea mea de reverie.
Se deschide poarta. O fi el? Intind capul si ma uit dupa colt sa vad cine intra in curte. Fara sa vreau mi se intipareste un zambet firav pe buze. Pe cat de repede a aparut pe atat de repede a si disparut. Era o vecina; o cucoana batrana si sifonata, cu parul aranjat atent si cu haine atent alese. Vorbea, vorbea, vorbea. Cuvintele curgeau ca la robinet.
M-am reasezat pe banca si am privit gradina. Vita-de-vie se ramifica de-a lungul intregii curti aducand umbra si racoare intr-o zi fierbinte de vara.
Am stat. Am stat si am asteptat privit.
Apusul soarelui. Un sfarsit si totodata si un inceput. Apusul soareleui l-a adus. Dar nu numai pe el. Rasetele lor se auzeau pana in fundul gradinii, acolo unde statusem eu asteptand. Imi gasisem linistea: el venise. Am privit apusul.

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s