~Traieste-ti visul, nu doar visa la el~

Cineva mi-a spus odata “Traieste-ti visul, nu doar visa la el.”. [Daca veti citi comentariile de AICI va veti da seama si cine ;)] Asa ca am ascultat sfatul si nu va pot descrie in cuvinte cat sunt de fericita ca am procedat asa.

Pagina indragostita de jurnal

Probabil ca  am cazut cu mult timp in urma in groapa numita Dragoste, dar numai acum am realizat pe deplin acest lucru. Privind acei ochi de un ciocolatiu inchis mi-am dat seama ca am asteptat in tot acest timp sa ii vad atat de aproape. Fundalul melodic se schimba brusc, aducand o melodie lenta si invitand cuplurile la dans. Era una din acele melodii pe care le cunostea toata lumea, la care nu stateai sa te gandesti de unde o stii sau cine canta, ci pur si simplu te trezesti fredonand versurile pe care dintr-o data le stii atat de bine.

Iar el, el si-a ridicat privirea din nou spre mine, mi-a intins mana si m-a invitat la dans. Am spus da, atat de emotionata incat nici putinul fond de ten nu era in stare sa-mi acopere roseata care imi cuprinsese obrajii. Mi-am pus mana intr-a sa, dar el ezita dupa care isi impleti degetele cu ale mele. Si… am inceput sa ne miscam pe valurile melodice care ne adusesera pe ringul de dans.

– Daca ne vor tot vedea dansand vor crede ca suntem impreuna, imi spune el in ureche.

– Nu vor crede asta. Si daca vor crede, ce daca?

A ras. Am zambit si eu in timp ce simteam mana lui de pe spatele meu tragandu-ma si mai aproape. Pieptul meu era lipit de al sau, iar atunci cand ne vorbeam si ne priveam in ochi nasurile ni se atingeau astfel incat am incercat sa nu il privesc prea mult. 

La un moment dat spune ceva, nu imi mai aduc aminte exact ce, dar in momentul acela realizasem de unde imi era cunoscuta melodia: era cea din filmul TITANIC. El m-a intors intr-o pirueta si mi-a aratat inspre ferestrele mari incadrate in perdele fine.

– Parca ar fi scena aia din TITANIC, cu luminitele si muzica…, a spus el.

Am privit din nou catre luminitele orasului, caci era trecut de miezul noptii, iar localul se afla in varful unui deal. Privelistea era uimitoare. Asta, melodia si cuvintele lui au facut sa vibreze ceva in mine, sa simt ceva, un altceva. L-am privit si am stiut ca se gandea la ce ma gandeam si eu.

Apoi melodia se sfarsi, asa cum, din pacate, toate au un final. Numai ca acest moment special nu avea sa se termine atunci. M-am dezlipit incet de el ca sa nu para despartirea atat de brusca si facu si el la fel, mainile noastre fiind inca impreunate, dar cum incepu urmatoarea melodie, care se nimeri tot lenta ma lipi din nou de el.

– Mai dansezi?

– Sigur, am raspuns cu o incantare nespusa ca mai puteam sta in bratele lui.

Si astfel am dansat mai multe melodii, sincer, nu mai stiu exact cate. Tot ce stiu e ca ne-am asezat din nou la masa abia cand a inceput sa se auda din difuzoare melodia lui Alex Velea, Minim doi.

4 Comments

  1. Ma bucur ca ai fost atenta la micutul meu sfat, ma bucur ca printre randurile tale se citescte fericire, ma bucur ca iti traiesti visul, ma bucur ca am putut sa te impulsionez un pic…Asa ca te rog, ca nici odata sa nu incetezi sa iti traiesti visul/visele. Voi fii mereu bucuroasa sa iti citesc istorisirile tale, scrise cu atata drag. Multa fericire si iubire. Emma, te pupa Ema;)))

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s