~Lumea asta se dezvolta…Apar idioti noi~

Si cum mai ieri eram mega-fericita, acum iarasi cad in depresie. De ce? Doar din vina mea. Fiindca eu sunt singura care poate decide daca viitorul imi va aduce ceva bun sau nu. Iar eu am dat cu piciorul sansei de a avea un viitor frumos.

Pagina de jurnal

Totul a inceput cand am mers cu prietenii afara. La inceput nu l-am vazut, dar prietenul sau statea pe banca alaturi de inca doi si o fata. Pe cel din mijloc nu reuseam sa-l vad de respectiva fata, dar nu-mi pasa. Vorbeam cu restul. Primisem o invitatie la cinema pe care am fost nevoita sa o refuz datorita programului meu incarcat, desi era un film pe care chiar doream sa il vad.

Si cum stateam la taclale numai ce aud ca mi se striga numele. Ma intorc si il vad pe EL stand pe banca. El era cel pe care nu il vazusem din cauza fetei si asta pentru ca avea picioarele cracite, iar fata statea chiar intre ele, in fata lui.

– Salut! imi facu el cu mana.

I-am raspuns salutului, moment in care cred ca aveam o expresie ciudata intiparita pe fata fiindca el s-a foit si a rugat-o pe tipa respectiva sa stea pe banca langa el nu intre picioarele lui. Mi-am retras privirea si am continuat discutia cu restul. Cateva minute mai tarziu fata isi recapatase locul intre cracii lui. Am plecat.

10 minute mai tarziu am revenit, dar el, ceilalti doi si fata plecasera. Am oftat si am stat cu restul gastii.

Seara. Intuneric, racoare. Eu si cu inca o fata colindam aleile si povesteam. La un moment dat vedem cateva persoane pe o banca indepartata.

– Cine e acolo? am intrebat-o pe fata care era cu mine, fiindca eu nu reuseam sa vad clar la acea departare si cu atat intuneric in jur.

– Tipul ala care tot joaca carti cu noi.

Ma gandesc, gandesc, gandesc, dar nu-mi dau seama cine. Toti joaca carti cu noi. Cel putin cu mine.

– Care din ei? intreb.

– Ala care joaca bine.

– Ala cu casti misto? intreb.

– Da.

EL.

– Daca vrei du-te la ei, dar eu nu ma inteleg prea bine cu ei.

– Nu, lasa. N-am chef acum.

Nici dupa ce ea pleca nu m-am dus. Si asta pentru ca rasul tipei rasuna pana la mine. Deoarece nu voiam. Deoarece nu aveam un motiv concret. Deoarece ma temeam. De faptul ca el ar putea avea o relatie cu ea.

Iar de atunci nu l-am mai vazut. Si nu exista moment in care sa nu regret ca nu m-am dus. Dar poate, totusi, am facut alegerea corecta. Si asta pentru ca poate el e doar un idiot in plus pe planeta asta. Lumea se dezvolta… apar idioti noi.

4 Comments

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s