~Blocaj temporal~

tumblr_lyrv1itnnE1qlwuxfo1_500_large Sunt prea multe intrebari ramase nerostite…

As putea spune ca toata vacanta mea, toata sederea mea acolo a fost ca un lung priveghi. In fond, inceputul a fost cel mai anemic, te simteai ingramadit, asfixiat de toate secretele pe care oamenii se ascundeau pe la colturi ca sa si le spuna; te simteai intimidat de fractiunile de secunda in care se intorceau cu spatele, se garboveau, doar ca sa ascunda momentul in care isi suflau atat de sonor nasul.

Sunt momente de inconstienta temporala; sunt momente in care, pur si simplu, timpul pare sa fi lesinat, incat pana si praful ramane suspendat in aer. Iar eu, ca intr-unul din acele filme, sunt singura persoana care pare sa aiba puterea de a se dezmorti atat cat sa priveasca in jur si sa spuna: “Stai putin! Ce naiba se intampla?!”

Cine s-ar fi gandit ca marea lor fericire avea sa se contorsioneze intr-o mare nenorocire?

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s