~Vopsea (3)~

tumblr_m68lpexjfN1qbx3zzo1_500Copacii s-au vestejit. Au uitat parca complet de momentele in care culoarea le-a adus zambete in scoarta; au uitat de faima aceea scurta, dar consistenta; au uitat de sentimentele lor in acea perioada care si-a lasat amprenta asupra vietii lor. Au uitat totul, iar acum isi construiesc iluzii, deformeaza amintirile; umplu gaurile de memorie cu vata, chiar daca asta altereaza realitatea, chiar daca toata amintirea se schimba. In mintea lor, totul are un alt contur. Brusc, li se face dor de toxicitatea culorii de albastru, caci, uneori, parca e mai bine asa decat sa nu simti deloc, nu? Iar ei cu siguranta prefera vopseaua in locul ruginii care i-a inconjurat din toate partile. Vopseaua e ca un drog: daca ai parte o data, mai vrei.

Am mers in parc sa vad copacii. Am fost surprinsa sa vad ca nu mai sunt vestejiti. Cel putin nu mai arata asa. Pe dinauntru poate ca inca sunt, dar in exterior arata fericiti. Iarasi sunt imbracati in vopsea, doar ca nu e albastra. Unii pomi sunt violet. Ceilalti sunt rosii. Ma intreb de ce s-au separat atat de mult prin culori, dar imi e clar ca, probabil, acel cineva nu ii va mai picta niciodata in albastru pe toti. Si, probabil, nici nu ii va mai lasa sa regaseasca drumul spre culoarea lor naturala, spre verde. Vor fi, pentru tot restul vietii lor, blocati intre rugina si vopsea.

Ma plimbam pe alei, printre violet si rosu, infofolindu-ma mai bine in bluza de trening. Briza racoroasa de toamna a proaspetei veri ma lua prin surprindere si nu vazusem radacina copacului. Dar nu-i nimic, intotdeauna e bine sa iti faci cunostiinte noi, iar eu tocmai imi creasem una cu asfaltul. M-am ridicat, stergandu-ma de praf, cand am vazut ca, datorita cazaturii mele, s-a scrijelit vopseaua de pe  un colt din radacina. Iar sub stratul de suprafata, copacii violet inca visau la albastru.

5 Comments

  1. Vopseaua se cam depune-n straturi succesive, cred eu. Sigur, se poate raşcheta pentru a aplica un strat nou-nouţ, dar cine se pune să cureţe vopsea veche şi-ntărită bine din crăpăturile scoarţelor? Tot timpul rămîn urme de albastru, şi dacă ar fi să se rupă din locurile mai selecte, chiar şi verde…!

    Dar copacii vopsiţi excesiv devin uscăţivi, aspri şi încruntaţi, pentru că vopseaua lor poate nu era foarte bio, şi or fost otrăviţi. Poate că, dacă ar fi udaţi, ar creşte, şi straturile de vopsea acumulate s-ar dezintegra cu timpul, lăsînd nu chiar verdele original, dar tot d’acolo.

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s