~Marionete~

Suntem marionete; suntem marionete in mainile acestui papusar nebun si sadic numit destin.

Suntem doua marionete. Intamplator, ne-a cumparat acelasi papusar, asa am ajuns sa ne cunoastem. Am fost manuite de acelasi papusar pe aceeasi scena atata vreme incat ne-am obisnuit una cu prezenta celeilalte marionete. Spectacolele decurgeau bine, papusarul era aplaudat, spectatorii erau multumiti. Eram si noi.

In dansul nostru zapacit ne-am incurcat firele. Am stat pe tusa o vreme, caci papusarul nu putea face un spectacol cu noi pana ce nu ne despletea. Asa ca fericirea pe care ne-o creau spectacolele si-a luat o pauza, iar noi a trebuit sa gasim alta modalitate de a ne umple timpul. La inceput a mers, dar zilele treceau, iar subiectele de conversatie se gaseau tot mai greu. Trecusera vreo doua saptamani cand papusarul si-o fi amintit de existenta noastra. Ne-a luat frumusel de pe raft si, vazand ca nodul era prea greu de descurcat frumos, a luat o foarfeca si, dintr-un “harsti, harsti”, ne-a taiat sforile. Eu am ajuns pe raftul de langa birou, in timp ce tu te aflai in partea opusa a incaperii. Imi parea stranie si mult prea brusca acea separare dupa o perioada destul de lunga in care fuseseram lipite, iar ranile cauzate de taierea sforilor dureau si ele. Papusarul nu se grabi sa ne repare. Si chiar cand credeam ca nici nu va mai incerca, te-am vazut in spectacol, erai reparat, aveai sforile intregi, chiar daca inca se vedea unde fusese firul taiat. Am urmarit intreg spectacolul, dar parca ceva era schimbat la tine. Nu mai aveai veche agilitate, nu mai aveai aceleasi miscari amuzante cu care cucereai publicul. Si atunci am vazut-o. O marioneta noua aparu in spectacol si, de cum puse piciorul de lemn pe scena, te-ai dus la ea si v-ati incurcat firele.

1157683_412904848814634_2114412908_nLa scurt timp papusarul ma repara si pe mine. Eram gata sa intru in spectacol, sa imi impletesc si eu firele cu vreo marioneta, dar ceva ma impiedica si anume frica. Aveam o permanenta teama ca istoria se va repeta, iar sforile mele vor trebui sa fie iarasi taiate, producandu-mi durere. Ma tot gandeam ca poate tu descoperisesi o cale de a-ti impleti firele cu alta marioneta, astfel incat sa poata fi deznodate usor, fara a necesita o foarfeca, dar mie imi era teama sa incerc. Inca mi-e teama.

O vreme am crezut ca papusarul era de vina pentru noile noastre defecte, cicatrici ramase in urma taierii sforilor; am crezut ca el se face vinovat de dependenta pe care tu ai primit-o pentru a fi in permanenta impletit de firele vreunei marionete, cautand-o pe cea perfecta, si teama mea de a mai face asta. Dar m-am inselat. El doar ne-a dat ocazia, dar singurii responsabili de ceea ce s-a intamplat suntem noi. Adevarul e ca eu te-am stricat pe tine, iar tu pe mine. Si acum ce va face papusarul cu doua marionete defecte? Ar putea fi vorba despre cicatrici trecatoare sau despre cicatrici efemere, nu stiu. Vom afla cu timpul.
P.S.: Imi cer scuze. Stiu ca eu am cea mai mare vina in povestea asta, caci eu am venit cu ideea impletirii sforilor noastre chiar daca tu ai pus-o in aplicare. Totusi, nu regret. Si poate ar trebui sa imi cer scuze si pentru asta. Scuze.

1 Comment

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s