~Ireversibil?~

tumblr_m19bixgA9N1r7olajo1_400Delirez.

Se invârte camera cu mine atât de repede incât ochii mei au obosit să tot incerce să focalizeze un punct și au renunţat. E ceaţă.

De undeva din străfundul minţii mele văd o lumină, dar pe când să mă concentrez asupra ei, poate-poate imi dădeam seama ce era, se indreaptă spre mine și mă inghite. Prisma gândurilor mele ii tranșează albul orbitor și astfel apar pete colorate, multe, infinite. Imagini. Mă uit de jur imprejur și le analizez pe toate in grabă, fiindcă nu rezist să mă uit mai mult la nici una din ele. Incerc să imi inchid ochii minţii, dar e ciudat: descopăr că nu au pleoape; că nu pot ignora cu desăvârșire șuvoiul de informaţie vizuală care mi se arată.

Fiind captivă in propria-mi minte imi permit să imi imaginez lucruri. Așa că imi imaginez că scot o cretă din buzunarul cămășii și mâzgălesc pereţii văruiţi cu amintiri. Și mâzgălesc. Trasez linii, cercuri concentrice, pătrate diforme. Trasez legăturile neuronale din mintea mea, care se luptă cu o realitate continuu visată, dar nedorită. Și mâzgălesc…

Am impresia că trece o eternitate sfâșietoare până reușesc să fac totul alb de cretă, iar unghiile mele sângerează, căci am folosit-o pe toată și mi-am frecat degetele repezite de amintiri zgrumţuroase.

Cumva, imaginea realităţii redevine clară, iar camera renunţă la forţa centrifugă. Privesc imaginile de pe pereţii reali ai camerei mele și simt un impuls de a le smulge intr-o criză de nervi. Dar nu o fac. In schimb, le văd inceţoșându-se iarăși. De data asta, de la pâcla de lacrimi din ochii mei.

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s