~Semne.~

Mi-au rămas cicatrici.

Mi-am rașchetat stresul. Mi-am rașchetat depresia. Mi-am rașchetat gelozia. Și toate astea s-au adunat. Rămășițele lor s-au adunat sub unghiile mele pe care le rod constant. Le rod dimineața fiindcă știu că începe o nouă zi care ar putea să mă doboare psihic; le rod înainte de prânz în încercarea iluzorie de a umple timpul și de a face ziua să treacă mai repede; le rod la prânz, căci îmi potolește sentimentul de foame, pe care, mai nou, nu mai am energie să îl astâmpăr; le rod după-masa, ori din lipsă de ocupație, ori din cauza presiunii pe care timpul o exercită asupra mea; le rod seara fiindcă mă cuprinde melancolia; iar noaptea, noaptea ajung la carne, îmi înfig adânc dinții și trag, ignor durerea, sfâșii unghiile și le despic în toate substraturile care le compun – apoi, înfometată de a roade mai mult, încep cu pielițele care înconjoară unghiile. Și rod…

 

back-black-and-white-fingernails-fingers-scars-350742Astea nu sunt singurele semne ale instabilității mele psihice. Mă folosesc de unghiile proaspăt ciopârțite, de asperitățile lor nepilite, în zig-zag, ca lama unui cuțit. Le folosesc ca să ascund semne, creând altele deasupra lor. Iar apoi altele. Și altele. Pielea mea se satură la un moment dat și, în semn de abandon al luptei cu unghiile mele, ridică steaguri rozalii – cicatrici.

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s