~Au luat totul~

18085_496045663774249_2119143953_nAu luat totul. Din nou. Fiindca ei au impresia ca schimbarea inseamna imbunatatire, dar cineva ar trebui sa le spuna ca nu e intotdeauna asa. Uneori ar trebui sa lase lucrurile asa cum sunt.

Si cred ca am inteles cum merg toate astea. Cineva face o propunere, strecoara o bombonica in buzunarul celuilalt, iar proiectul e brusc acceptat, in fond toata lumea are de castigat, nu? Mai putin cei care vor folosi “proiectul”Iar restul [iar aici ma refer la o multime numeroasa, caci multi stiu ce se intampla, dar nu le pasa], restul nici macar nu se sinchisesc sa inchida ochii. Privesc fara rusine, indiferenti o scena deja cliseica in tara asta.

396997_447017042013597_1345691405_nAu luat totul. Din nou. Au luat totul, dar ce au luat ei e material, e usor de inlocuit. Macar ne-a ramas ceva ce nu vor putea lua niciodata. Am ramas cu amintirle, singurul lucru care ne leaga de trecut, singurul lucru ce poate imbunatati viitorul. Si n-am sa uit niciodata Ceva Ce S-a Intamplat. Si stiu ca nici ei nu au uitat :)

Advertisements

~Trist~

Nu stiu ce pot sa-ti spun… Nu stiu ce pot sa-ti fac. Nu stiu nici macar daca ar trebui sa incerc. Dar simt ca mi-am ratat sansa. Simt ca am dat cu piciorul in tot ce ar fi putut fi. Asta e. Data viitoare voi proceda altfel. Asta daca va mai exista o data viitoare.

Am inteles. Intr-un final am inteles ca odata ce am spus NU de 4 ori nu ar trebui sa ma astept la inca o intrebare din partea ta; am intels ca daca vreau ceva trebuie sa mai fac si eu pasi spre tine si mai presus de toate am inteles ca nu vei reveni la mine atat de usor, ca de acum inainte va fi altfel, ca de acum inainte tu astepti un semn de la mine ca sa poti sa imi raspunzi cu aceasi moneda: NU.

Mda, trist. Dar asta e… Asa e viata.

~Lumea asta se dezvolta…Apar idioti noi~

Si cum mai ieri eram mega-fericita, acum iarasi cad in depresie. De ce? Doar din vina mea. Fiindca eu sunt singura care poate decide daca viitorul imi va aduce ceva bun sau nu. Iar eu am dat cu piciorul sansei de a avea un viitor frumos.

Pagina de jurnal

Totul a inceput cand am mers cu prietenii afara. La inceput nu l-am vazut, dar prietenul sau statea pe banca alaturi de inca doi si o fata. Pe cel din mijloc nu reuseam sa-l vad de respectiva fata, dar nu-mi pasa. Vorbeam cu restul. Primisem o invitatie la cinema pe care am fost nevoita sa o refuz datorita programului meu incarcat, desi era un film pe care chiar doream sa il vad.

Si cum stateam la taclale numai ce aud ca mi se striga numele. Ma intorc si il vad pe EL stand pe banca. El era cel pe care nu il vazusem din cauza fetei si asta pentru ca avea picioarele cracite, iar fata statea chiar intre ele, in fata lui.

– Salut! imi facu el cu mana.

I-am raspuns salutului, moment in care cred ca aveam o expresie ciudata intiparita pe fata fiindca el s-a foit si a rugat-o pe tipa respectiva sa stea pe banca langa el nu intre picioarele lui. Mi-am retras privirea si am continuat discutia cu restul. Cateva minute mai tarziu fata isi recapatase locul intre cracii lui. Am plecat.

10 minute mai tarziu am revenit, dar el, ceilalti doi si fata plecasera. Am oftat si am stat cu restul gastii.

Seara. Intuneric, racoare. Eu si cu inca o fata colindam aleile si povesteam. La un moment dat vedem cateva persoane pe o banca indepartata.

– Cine e acolo? am intrebat-o pe fata care era cu mine, fiindca eu nu reuseam sa vad clar la acea departare si cu atat intuneric in jur.

– Tipul ala care tot joaca carti cu noi.

Ma gandesc, gandesc, gandesc, dar nu-mi dau seama cine. Toti joaca carti cu noi. Cel putin cu mine.

– Care din ei? intreb.

– Ala care joaca bine.

– Ala cu casti misto? intreb.

– Da.

EL.

– Daca vrei du-te la ei, dar eu nu ma inteleg prea bine cu ei.

– Nu, lasa. N-am chef acum.

Nici dupa ce ea pleca nu m-am dus. Si asta pentru ca rasul tipei rasuna pana la mine. Deoarece nu voiam. Deoarece nu aveam un motiv concret. Deoarece ma temeam. De faptul ca el ar putea avea o relatie cu ea.

Iar de atunci nu l-am mai vazut. Si nu exista moment in care sa nu regret ca nu m-am dus. Dar poate, totusi, am facut alegerea corecta. Si asta pentru ca poate el e doar un idiot in plus pe planeta asta. Lumea se dezvolta… apar idioti noi.

~Ceva Ce s-a Intamplat~

“- De ce sunt obligata sa ma supun acestui Regulament?
– Pentru ca Ceva s-a Intamplat.
– Ce?
Raspunsul nu imi era catusi de putin la indemana.
– Ceva… ce trebuie uitat.” (Citat din “Nuante de cenusiu” de Jasper Fforde)

Acest citat provine din cartea mentionata mai sus, pe care o citesc in momentul de fata. Si nu stiu de ce, dar citatul mi se potriveste de minune, datorita unui fapt care s-a intamplat in urma cu cateva zile si de care nu prea vreau sa vorbesc. Asa ca prefer sa il numesc simplu: Ceva Ce s-a Intamplat. Si asa il voi numi de acum incolo…