~Aniversare fericită.~

09.06.2014

image

E gata. E gata fericirea, îmblânzitorii au dat drumul haosului. Scuip, bat din picior și mă învârt de trei ori în jurul propriului meu ego gigantic. Dar tot aici mă aflu. Lumea din jurul meu pendulează exact la fel în jurul disperării mele. Mă învârt în cercuri concentrice. Sap după amintiri. Râd de propria-mi idioţenie. Plâng.

Advertisements

~Agonie~

tumblr_mmw502fVPz1ryyvcao1_500Pic, pic, pic…

Îmi vine să plâng văzând ploaia. Îmi vine să iau zidurile și sâ le storc până ce nu mai rămâne decât o pastă mocirloasă din ele.

Pic, pic, pic…

Privesc in sus la bec; nu mai e decât un acvariu plin cu apă limpede, proaspătă ce se reînoiește într-un flux constant.

Pic, pic, pic…

Se preling lacrimi pe zid și-atât de tare mă umple de milă această imagine încât aș vrea să-i întind o batistă și să îl rog să se oprească din plâns. Aș vrea sâ îi urlu în faţă să se oprească. Dar nu pot. Nu fiindcă m-ar amuţi vre-un soi de teamă, ci pentru că nu el plânge, ci eu.

Pic, pic, pic…

E atât de absurd că o simplă foaie de hârtie ne-ar putea scoate din acest coșmar. O caută ei, disperaţi, îi văd mișcându-se prin casă ca personajele unui film de acţiune care este derulat mai repede. Și o găsesc. Dar aparent, personajul care o scrisese nu și-a mai ostenit pixul pentru o încă bifă salvatoare, iar noi suntem prinși într-un vârtej al gurii de canalizare și trași înăuntru.

Pic, pic, pic…

Aud tot mai tare cadenţa neîntrerupta a picăturilor. Îmi zgârie timpanele sunetul acesta notoriu și, totuși, nu pot să fac nimic ca să îl opresc. Privesc în sus, spre norii de ciment și văd la un balcon un compatriot de suferinţă: un covor – plânge și el.

Pic, pic, pic…

~Dezgust~

[Post datând din 24 Oct 2013]

A fost din milă?

tumblr_n2bqgiDigd1r6j154o1_500Desfund canalele memoriei. Sunt astupate de tot soiul de rahaturi emoţionale care s-au acumulat în timp.  Mi-am luat cu mine o pompă de cea mai bună calitate, cam scumpă, ce-i drept, dar e okay. Mă apuc de treabă, încercând să ignor din răsputeri mirosul asfixiant de rânced, de putregai al vârstei a treia.

Găsesc tot felul de mărunţişuri de care chiar uitasem. Găsesc amintiri naşpa şi amintiri şi mai naşpa. E ciudat să le revăd după atâta timp, mai ales că acum nu îmi mai ating corzile emoţiei, aşa că pot să mă holbez la ele cât poftesc, ignorând bineinţeles mirosul care îţi mută nările din loc.

Ce e cel mai aiurea e să îţi găseşti puţinele amintiri superbe pe care le aveai şi să le vezi murdare, pătate de rahat şi noroi şi, poate, … lacrimi? Aş vrea să dispară toate; aş vrea să dispară tot. Aş vrea să dispar eu.

~!~

tumblr_lqngpflnwa1qg0ot2o1_500_1_Mi-e sila. Cum ai putut face asa ceva?! Cum mama pacii ai putut sa faci asa ceva?!

 Esti un cretin, un cretin iti spun! Esti ipocrit, masochist, arareori sadic, dar esti, in primul si in primul rand, OBSEDAT! Ai impresia ca esti singur pe aici sau ce?! Nu realizezi ca prima persoana care ajunge ranita din cauza ta sunt eu? Du-te dracului! A, stai, nu… Am uitat, ai fost acolo deja, dar vizita te-a plictisit mai ceva ca un documentar despre clorofila plantelor din grupa liliacae.

Sunt sub soc. Am avut incredere in tine. In fond, lumea te vorbea de bine. Am crezut ca putem fi fericiti impreuna. Am crezut ca putem imparti o viata lunga si frumoasa. Dar NU. A trebuit sa imi strici reputatia, sa ma bagi in probleme, sa iti bati joc de sentimentele mele. A trebuit sa strici tu totul.

Da, despre tine e vorba domnule Creier, nu te preface ca ma ignori. Stim amandoi mult prea bine ce s-a intamplat si daca ai impresia ca am sa uit o greseala ca asta, te inseli. Nu am sa uit. Niciodata.