~Ciori.~

Se-aud ciori apropiindu-se, le văd acum, se-nvârt deasupra capului meu dezgolit. I-un cârd gigantic care traversează cerul bătând în ritmul clopotului de la ora 7. La etajul 7, alt ritm bate… Un ritm pe care de mult nu l-am mai auzit. Acum mă întreb dacă îl aud cu adevărat sau doar mi se pare; mă întreb dacă nu cumva aud ritmul clopotului crezând că e al meu.

Aș fugi, dar nu mai vreau. Am fugit destul, m-am ascuns prea mult timp de ciori, iar acum, când sunt atât de multe, simt nevoia să mă opresc și să le las să mă atace. Aș vrea să mă întind pe jos și să le aștept cu brațele deschise, dar ceva îmi generează, totuși, un oarecare sentiment de teamă. O fi din obișnuință, căci m-am ferit de ele atât de mult timp.

Se-apropie. Să rămân pe loc? Să fug?

Ascunde-te.

~And I’ll be there in a heartbeat~

Cerul e albastru, albastru imperial. Ochii tai se pierd incet, incet in fundalul vietii mele. Aproape ca i-am uitat. Dar cum poti sa uiti ceva atat de special, de neobisnuit? Cum pot sa uit ceva legat de tine?

Nu pot. N-as putea nici daca as vrea. Nu vreau.

Doua persoane nu au fost suficiente. Eu am fost a treia. Iar cand eu te-am chemat, ai venit. Ai venit… Ai VENIT!!! De ce? De ce? De ce? De ce faci toate astea? Te joci cu sentimentele mele cumva? Incerci sa imi platesti cu aceeasi moneda? Daca da, ai uitat un amanunt: eu nu veneam cand ma chemai… asa ca ma trageai tu langa tine :)

Now my heartbeat is sinking
Hope’s shrinking
When I try to speak no words
Lip-syncing
Hope this is not just wishful thinking
Tell me that you care 
And I’ll be there in a heartbeat

Someday
I will find my way back
To where your name
Is written in the sand

~Din nou el. Sau nu?~

Pagina inlacrimata de jurnal

Mi-am dat seama ca mi-am pierdut mintile pentru acel tip de abia astazi cand ma uitam pe fereastra si am vazut pe cineva care parea sa fie el. Dar ce cauta aici?! Ce cauta atat de aproape de mine, intr-un loc in care nu mai fusese de foarte mult timp?

In acel moment nu numai ca am lasat tot ce faceam balta, dar mi-am si schimbat hainele cu o viteza uluitoare si am mers afara. Mi-am facut curaj si am inaintat spre acel loc remarcandu-i tenisii pe care ii cunosteam foarte bine, remarcandu-i pantalonii negrii pe care ii purtase de atatea ori, remarcandu-i tricoul mult cunoscut. Am inaintat. Dar cand s-a intors spre mine am ramas perplexa. Emotiile m-au invadat si mai ca nu am inceput sa plang. Am facut stanga-mprejur si am tulit-o. Nu era el. Acum ca ma gandesc la asta nici nu avea cum sa fie el, dar seamna ataaaat de mult…

Iar acum stau si scriu in jurnal. Scriu despre el, despre singurul lucru care imi traverseaza mintea.

~Traieste-ti visul, nu doar visa la el~

Cineva mi-a spus odata “Traieste-ti visul, nu doar visa la el.”. [Daca veti citi comentariile de AICI va veti da seama si cine ;)] Asa ca am ascultat sfatul si nu va pot descrie in cuvinte cat sunt de fericita ca am procedat asa.

Pagina indragostita de jurnal

Probabil ca  am cazut cu mult timp in urma in groapa numita Dragoste, dar numai acum am realizat pe deplin acest lucru. Privind acei ochi de un ciocolatiu inchis mi-am dat seama ca am asteptat in tot acest timp sa ii vad atat de aproape. Fundalul melodic se schimba brusc, aducand o melodie lenta si invitand cuplurile la dans. Era una din acele melodii pe care le cunostea toata lumea, la care nu stateai sa te gandesti de unde o stii sau cine canta, ci pur si simplu te trezesti fredonand versurile pe care dintr-o data le stii atat de bine.

Iar el, el si-a ridicat privirea din nou spre mine, mi-a intins mana si m-a invitat la dans. Am spus da, atat de emotionata incat nici putinul fond de ten nu era in stare sa-mi acopere roseata care imi cuprinsese obrajii. Mi-am pus mana intr-a sa, dar el ezita dupa care isi impleti degetele cu ale mele. Si… am inceput sa ne miscam pe valurile melodice care ne adusesera pe ringul de dans.

– Daca ne vor tot vedea dansand vor crede ca suntem impreuna, imi spune el in ureche.

– Nu vor crede asta. Si daca vor crede, ce daca?

A ras. Am zambit si eu in timp ce simteam mana lui de pe spatele meu tragandu-ma si mai aproape. Pieptul meu era lipit de al sau, iar atunci cand ne vorbeam si ne priveam in ochi nasurile ni se atingeau astfel incat am incercat sa nu il privesc prea mult. 

La un moment dat spune ceva, nu imi mai aduc aminte exact ce, dar in momentul acela realizasem de unde imi era cunoscuta melodia: era cea din filmul TITANIC. El m-a intors intr-o pirueta si mi-a aratat inspre ferestrele mari incadrate in perdele fine.

– Parca ar fi scena aia din TITANIC, cu luminitele si muzica…, a spus el.

Am privit din nou catre luminitele orasului, caci era trecut de miezul noptii, iar localul se afla in varful unui deal. Privelistea era uimitoare. Asta, melodia si cuvintele lui au facut sa vibreze ceva in mine, sa simt ceva, un altceva. L-am privit si am stiut ca se gandea la ce ma gandeam si eu.

Apoi melodia se sfarsi, asa cum, din pacate, toate au un final. Numai ca acest moment special nu avea sa se termine atunci. M-am dezlipit incet de el ca sa nu para despartirea atat de brusca si facu si el la fel, mainile noastre fiind inca impreunate, dar cum incepu urmatoarea melodie, care se nimeri tot lenta ma lipi din nou de el.

– Mai dansezi?

– Sigur, am raspuns cu o incantare nespusa ca mai puteam sta in bratele lui.

Si astfel am dansat mai multe melodii, sincer, nu mai stiu exact cate. Tot ce stiu e ca ne-am asezat din nou la masa abia cand a inceput sa se auda din difuzoare melodia lui Alex Velea, Minim doi.

~Zbor de primavara…~

Vi s-a intamplat vreodata sa fiti indragostiti, dar sa nu stiti de cine? Sa simtiti ca plutiti pe un nor de puf, dar sa nu stiti din ce cauza? E o nebunie totala, va spun! O nebunie totala… Ah, dar ce pot sa fac?

Absolut nimic. 

Dar oare vreau sa fac ceva? Nici macar eu nu stiu. Mi-e teama sa cad din nou in dragoste , dar daca asa vrea destinul sa se intample, nu am ce sa fac, nu am cum sa ma opun. Tot ce pot sa fac e sa ma asigur ca de data aceasta voi fi pregatita sa imi deschid aripile la timp si sa zbor…

“Gravitation is not responsable for people falling in love.”          Albert Einstein

~Fericire~

M-am indragostit. M-am indragostit de parfumul vietii, de aroma euforiei, pana si de gustul dulce-amarui al nostalgiei ce imi umple azi inima. Nu pot decat sa zambesc cand privesc inapoi si ma gandesc cate am avut, indiferent prin cate greutati am trecut esential e rezultatul; nu pot decat sa zambesc cand privesc spre viitor si sa il intampin cu bratele deschise indiferent cum va decide sa ma surprinda.

Si fiindca nu am mai pus muzica de foarte mult timp, iata ceva ce am ascultat zilele trecute:

~I need your love~

“I NEED LOVE. I NEED THE THING THAT HAPPENS WHEN YOUR BRAIN SHUTS OFF AND YOUR HEART TURNS ON.”

Nu stiu ce as mai putea spune pe langa asta. Unele lucruri se pot rezuma in doua fraze. :)

Stiu ca nu am mai pus de mult muzica, so:

Pain, without love
Pain, I can’t get enough
Pain, I like it rough
‘Cause I’d rather feel pain than nothing at all

Analizez de cateva zile acel ultim vers “‘Cause I’d rather feel pain than nothing at all” si inca ma intreb daca e chiar asa. Unii ar spune ca nu, fiindca le este teama sa simta acea durere insuportabila. Si, de fapt, cine chiar vrea sa sufere de buna voie, din dragoste? Altii ar spune ca da, fiindca prin sentimente ne diferentiem noi. Fiindca fara ele am fi niste ambalaje goale. Intr-un final, am ajuns la concluzia ca sunt de acord cu versul. Fiindca, de cele mai multe ori, durerea mi-a alimentat dorinta de a scrie. Fiindca ea m-a ajutat sa fiu mai puternica si sa merg mai departe. Fiindca fara ea nu ar mai exista acea placere intensa atunci cand esti fericit.