Barfa

Cate minciuni poate sa indure
O inima ce a trebuit sa sufere
De pe urma ipocriziei si a nedreptatii
In aceasta lume a banalitatii, 
In care totul e sec, monoton, anost
Si in care multe sunt fara rost,
Unde barfa e atat o arma, 
Cat si un accesoriu de zi cu zi ce sfarma
Orice adevar, orice speranta
Si nu te lasa sa vezi in fata
Decat nedreptatea si prostia?
Atunci te intrebi: "Unde e omenia?"

8 Comments

  1. Sincer, ai spus ce-ai avut pe suflet in versuri! Imi place ca in poezia asta ai filozofat sau filosofat :-? in fine;) Zici ca ai facut rezumatul unui eseu de zeci de mii de pagini in doar cateva versuri, ai concetrat tot esentialul sub forma unei singure strofe. Desi, e trista poezia; surprinzi adevarul crud al realitatii. E ceva legat de prezent observ sau poate doar mi se pare?!
    Frumoasa poezie, asta e cea noua nu? Se pare ca DA!!!

  2. E o poezie care exprima foarte bine lumea in care traim, din pacate. E foarte trist ce se intampla, si faptul ca unii uita sa mai fie oameni :( Esti foarte talentata, felicitari din suflet !

  3. da … este UCH suferință în această lume … trebuie să ne uităm adânc în interiorul și cred în unitatea noastră … și de a găsi compasiune unul pentru celălalt …
    Ai o inimă sensibil si atent, dragă poet!
    yes…there is much suffering in this world…we have to look deep within and believe in our oneness…and find compassion for each other…
    You have a sensitive and caring heart, dear poet

Spune și tu ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s