~Iar~

E ceva atât de ciudat în acel zâmbet pe care i-l aruncă el mereu ei; e ceva misterios; e ceva acceptat și cunoscut de toţi, totuși. Suntem ipocriţi.
Simt un miros pedofil plutind în încăperea destinată liniștii din care în fiecare weekend se aud strigăte, vacarm. Răbdarea mea se face ţăndări.

îmi tot propun să dau și eu drumul câtorva ţipete, dar nu am curaj. Are dreptate, el. Sunt prea cuminte.

Iar o mângâie cu vorbe, chiar după ce pe noi ne taie cu un soi de amalgam de cuvinte aproape interzis. Iar imi sângerează calmul. Iar se zărește atitudinea ei de superioritate. Iar, iar, iar.

Eu am plecat de aici.